Sa mai respir ?

Sufletul...de tine este plin,
Te soarbe fara incetare.
Si vrea in fiecare clipa,
Sa fii durerea lui cea mare.

De cate ori incerc sa spun,
Cat insemni pentru mine
Ma pierd printre cuvinte mari,
Si nu mai stiu ce este bine.

Nu stiu sa-ti spun ca te iubesc,
Si ce pare ciudat...
E ca nu sti tot ce gandesc,
Si-mi spui ca te-am uitat.

Iti spun atunci, cu un sarut...
Nu poti uita sa mai respiri!
Cum sa te uit, cand tu imi esti
Ca aerul pentru plamani?

Si-atunci increzator...
Ma strangi mai tare-n brate,
Si-mi spui ironic, sa respir....
Pentru ca tie-ti place.

Cata placere gasesti intr-o melodie preferata!

Cineva mi-a reamintit cat de mult imi plac melodiile celor de la Guns N'Roses. Vreau sa ii multumesc , pentru ca, se pare ca aveam nevoie de aceasta schimbare. De atunci, ii ascult ca nebuna si raman uneori surprinsa de calmul pe care mi-l aduc.
Cateva link-uri, pentru a va bucura alaturi de mine :
Guns N'Roses-This i Love;
Guns N'Roses-Don't Cry;
Guns N'Roses-Movember Rain.

Ion Minulescu - Romanţă policromă

Nu-i cer nimic...
Şi totuşi, dacă-ar vrea -
O, dac-ar vrea să-mi dea ce nu-i cer încă -
Ar face dintr-un lac o Marmara,
Şi dintr-un melc, un Sfinx săpat în stâncă.
Nu-i cer nimic...
Dar dacă-ar fi să-i cer
Ce-aş vrea să am şi ce-ar putea să-mi dea,
Aş picura-ntr-o cupă cu eter
Morfină
Şi i-aş cere-apoi aşa:

Dă-mi tot ce crezi că nu se poate da,
Dă-mi calmul blond al soarelui polar,
Dă-mi primul crepuscul pe Golgota
Şi primul armistiţiu planetar.

Dă-mi paradoxul frumuseţii tale,
Dă-mi prorocirea viselor rebele,
Dă-mi resemnarea strofelor banale
Şi controversa versurilor mele.

Dă-mi A.B.C. al vieţii subterane,
Dă-mi simfonia flautelor mute,
Dă-mi tălmăcirea buzelor profane
Şi rebusul icoanelor tăcute.

Dă-mi preţul primei victime-a femeii,
Dă-mi simbolul opalului şi-agatei,
Dă-mi ritmu-nveninat al Salomeii
Şi tusea-n fa minor a Traviatei.

Dă-mi Spleen-ul călătorilor pe apă,
Dă-mi spectrul verde-al zilelor de-apoi,
Dă-mi gravitatea morţilor spre groapă
Şi comicul funebrului convoi.

Dă-mi tot ce-n prima clipă risipeşti,
Şi tot ce-n clipa ultimă aduni.
Dă-mi fastul siluetelor regeşti
Şi perspectiva casei de nebuni...

Nu-i cer nimic.
Şi totuşi, dacă-ar vrea -
O, dacă-ar vrea să-mi dea ce nu-i cer încă! -
Ar face dintr-un lac o Marmara
Şi dintr-un melc, un Sfinx săpat în stâncă.


Una dintre multele poezii care ma impresioneaza :)

Privirea ta

Ce imi aduce a ta privire,
in fiecare dimineata ?
Mireasma marii inspumate,
sau frigul stancilor de gheata?

De ce nu pot vedea mereu,
dincolo de cuvinte ?
De ce te simt ca un strain,
de care abia mi-aduc aminte?

De ce atunci cand nu-mi vorbesti,
te simt asa aproape?
Si cand imi spui ca ma iubesti,
ma ratacesc pierduta-n noapte?

O poezie pe care am incropit-o pe fuga, in timp ce ascultam o minunata melodie :Le Ann Rimes- Looking through your eyes
ENJOY!!!