Si totusi, iubirea fiecaruia e unica

Gresesc iubindu-te ? Da! pentru ca sunt om
si oameni gresesc cateodata.
Si tu ma ierti ? Da! pentru ca si tu esti om
si oameni mai si iarta....

Te alung din gand ? Da ! pentru ca sunt om
si oameni se tem de dureri...
si tu esti cea mai mare durere pe care
mi-a cunoscut-o sufletul vreodata.

Si totusi, te iubesc si te chem inapoi

si te cersesc cu lacrimi, visului...

Daca as fi tu si...invers...

Daca ti-as spune "Te iubesc !"
si-apoi te-as lasa sa plangi in urma mea,
m-ai putea ierta vreodata ?
Oare te-ai intreba in fiecare secunda,
"De ce ?" ?

Daca ti-as fi alaturi in toate visele,
noapte de noapte....
dar niciodata n-as fi de fapt...aproape,
ti-ar fi usor sa treci peste clipele pustii,
clipele in care ti se sfasie sufletul de neputinta?

Te-ai mai intoarce atunci la mine ?
asa cum fac eu mereu si mereu si mereu....
Sau, te-ai teme ca as putea pleca de tot ?
oare ai sta sa te gandesti cum ar fi mai bine,
sa ma lasi sau sa ma tii atat cat poti, langa tine...

Frunzele - Radu Stanca

Nu mă-ntreba nimic în noaptea asta,
Nici cât e ceasul, nici ce gânduri am.
Mai bine lasă-mă să-nchid fereastra,
Să nu văd frunzele cum cad din ram...

Fă focul şi preumblă-te prin casă
Fără să spui nimic, niciun cuvânt...
Vreau să mă simt la tine ca acasă,
Să nu simt frunzele cum zboară-n vânt...

Învăluită-n straie de culcare
Aşază-mi-te-alăturea c-un ghem,
Şi deapănă mereu, fără-ncetare,
Să n-aud frunzele, sub paşi, cum gem...

Fereşte-mă în preajma ta, de vasta
Urgie-a toamnei care bântuie...
Şi nu mă întreba în noaptea asta
De ce mă înspăimântă frunzele...

Indurare

Invaluie-ma-n ceata fugarei tale priviri,
fara sa-ti pese ca doare, ca sufar....
alunga-mi si astazi tacutele lacrimi
si fa-ma sa fiu...doar sa fiu.

Scutura-mi cerul, sa ne ploua cu stele
si lasa-ma sa le mai prind ca-nainte...
rataceste-te iar in gandurile mele
sa nu ma mai sfasii in multe cuvinte.

Raman in urma ta, doar o umbra
a iubiri ce-a fost...ucisa intr-o dimineata
si glasul ce-mi cere viclean sa accept
iluzii nascute fara vreun drept.

Ma-nvalui in ceata mincinoasei iubiri
dorindu-mi sa nu gasesc o scapare,
adevarul imi este prea plin de venin
ca sa cer de la el indurare...