Şi

Cu toții putem scrie
În mintea noastră, naştem poezie.
Am scris şi eu...
Mi-am rupt şi mâini şi coate şi genunche
Împiedicându-mă de cuvinte ce nu voiau să fie...Scrise.
Mi-am smuls din inimă şi gânduri şi dorințe
Şi-am plâns...
Şi versuri şi cuvinte şi sensuri şi non-sensuri
Cu toții putem scrie...
În mintea noastră, se naşte poezie!

Ce-a fost

Compară ce a fost cu ce-ai dorit să fie
Şi ai să vezi cum realitatea iți ține parte ție.
Cu tot ce-ai învățat luptând să iasă bine,
Vedem că realitatea te-a ajutat pe tine.

Compară-mă pe mine cu cea din visul tău
N-am fost perfectă, clar! dar asta am fost EU.
Compară-te pe tine cu cel ce-ai vrut să fii
N-ai fost mai rău, e clar!... doar asta vrei sa stii ?

Speranta

Ce teama imi este sa las gandul sa fuga,
Sa scap din priviri ciudata naluca.
Ce teama imi este ca uit amanunte
Adunate cu grija in gesturi marunte.

Cu frica ma misc in locul in care
Ne gasea dimineata punand lumea la cale.
Cu frica strecor o raza de soare,
Naluca ciudata sa nu mi-o omoare.

Pazindu-te astfel, ciudata aratare,
In inima simt cum un zbucium apare.
O speranta nebuna se naste si vrea
Teama si frica sa mi le ia.

Imperfect

Nu tot ce scriu e perfect,
Nu tot ce simt e corect...
Insa pe tine, as vrea sa-ncerc sa te iert.

Nu tot ce-am facut m-a caracterizat,
Nu doar bune au fost drumurile ce le-am urmat...
Insa pe tine, te-as fi iertat.

Nu spun "n-am gresit", ar fi vina mea
Nu spun "n-am iubit", doar ca...altcumva.
Insa pe tine, te-as mai ierta.

De ce nu ea?

A irosit mii de cuvinte pentru a-ti spune ce simte
Si fapte, fapte de care tu nu o credeai in stare.

A dus lumea in alta dimensiune, pentru a fi cu tine
Si lumea ei a lasat-o departe, plangand-o in noapte.

Spera in maine, in visul cu tine...
Acum nu mai stie daca e moarta sau vie.