Se intuneca pe strada noastra, inca o noapte ....
Asfintitul ne prinde imbratisati, in ochii nostri se oglindeste maretia noptii.
Vreau sa iesim, sa ne plimbam pierduti, printre oameni grabiti sa ajunga acasa. Vreau sa ne plimbam, fara nicio grija, fara temeri, doar cu iubirea care ne straluceste in priviri.
Totul este atat de usor alaturi de tine, cuvintele curg firesc, atingeri si priviri nestingherite. Pana si tacerea este fireasca.
As putea sa ma pierd in ochii tai, as putea sa alerg mii de km alaturi de tine, fara ca macar sa obosesc, fara ca macar sa am nevoie sa respir.
E atat de simplu cu tine, lumea imi pare un loc mai mic, mai sigur, mai primitor.....
Este inca noapte, putem sa ne pierdem in imbratisari, putem sa ne sarutam pana obosim, putem sa nu ne gandim la nimic. Orele trec, as vrea sa le pot opri, as vrea sa inghet momentul si sa il port mereu cu mine, sa il scot din geanta si sa il retraiesc atunci cand esti departe, atunci cand este zi.
Dar zorii se ivesc, povestea se apropie de sfarsit. Viata isi cere tributul, iar noi trebuie sa revenim printre oameni. Ne pierdem usor unul pe celalat, ne amestecam cu multimea, plecam capul si ne scufundam in rutina. Nu te mai recunosc, nu ma recunosc nici macar pe mine. Tu mai stii cine sunt ?
Supravietuiesc doar cu gandul ca urmeaza o noua noapte...