Speranta bolnava

De mi-ai cruta speranta
si-ai mai lasa-o vie,
as mai putea ierta
tot ce o sa mai fie.

Dar vad cum te apropii
si cu un zambet mort,
ucizi tot ce vreodata
am mai sperat "sa pot".

Aduni din mintea mea
orice vis intalnesti,
asigurandu-ti astfel
o reusita fara gres.

Patrunzi pana acolo
unde-am ascuns iubirea,
hranindu-te din ea
imi lasi in loc minciuna.

Si astfel, rand pe rand,
descui, golesti si pleci
lasand in al meu suflet
ecou de pasi prea reci.
 *
 *
De mi-ai cruta speranta
si-ai mai lasa-o vie,
ti-as da la nesfarsit
aceeasi cheie, tie.

Obsesii sau iubire ?

Ce ganduri, ce vise, ce doruri interzise,
ma-ntorc iarasi la tine, scotandu-ma din fire

Cu ce cuvinte oare, pot sa iti spun cum doare
cand totul ma tradeaza; si ganduri si vise si doruri interzise

Cum sa m-arat mai tare, decat a ta uitare
careia nu ii pasa...de ganduri, de vise sau doruri interzise

Cum sa-ti ofer iertare, cand simt ca totul moare
si imi raman doar ganduri si vise...si doruri interzise

si restul e numai Chopin si tacere...

Destainuire

Nu mi-a fost teama ca iti spun prea multe
si am ajuns sa iti spun tot...
de am cazut sau nu in cursa-ti
nu vreau sa ma gandesc, sau nu mai pot.

Fara vreo frica am ajuns sa ratacesc
in miile de ganduri si cuvinte,
daca vreodata ele m-au invins
nu vreau acum sa imi aduc aminte.

Din toate, as fi vrut sa ma-ntelegi...
n-ai reusit si-ti sunt azi o enigma,
actrita care-ti spune vorbe dulci
purtandu-si masca fara vina.