Speranta bolnava

De mi-ai cruta speranta
si-ai mai lasa-o vie,
as mai putea ierta
tot ce o sa mai fie.

Dar vad cum te apropii
si cu un zambet mort,
ucizi tot ce vreodata
am mai sperat "sa pot".

Aduni din mintea mea
orice vis intalnesti,
asigurandu-ti astfel
o reusita fara gres.

Patrunzi pana acolo
unde-am ascuns iubirea,
hranindu-te din ea
imi lasi in loc minciuna.

Si astfel, rand pe rand,
descui, golesti si pleci
lasand in al meu suflet
ecou de pasi prea reci.
 *
 *
De mi-ai cruta speranta
si-ai mai lasa-o vie,
ti-as da la nesfarsit
aceeasi cheie, tie.