Nu reuşesc să te ating deloc...
şi totuşi tu ai săpat în mine urme atât de adânci,
cu un sărut pe creştet, cu o îmbrățişare sau numai un cuvânt.
De ce le negi, de ce te-ascunzi şi de ce taci?
Cine o să te vadă cum eşti cu-adevărat,
mai mult decât cei care te-au tot iubit şi te-au iertat?
Care durere îți este, străjer neostenit?
Nu pot să-ți alung teama, de a fi iar rănit...
şi totuşi imi permit să cred că te cunosc,
să sper ca nu doar visul şi cu a mea dorință naivă de-a te crede,
mă fac să văd în tine ceea ce nu se vede.
De ce le negi, de ce te-ascunzi şi de ce taci?
Spune-mi! cu sentimentele, când mor...ce crezi că o să faci?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu