In umbra unui dor

Din umbra care-o lasa teiul seara de seara la apus,
o sa te sterg, dar fara gandul de a te aseza mai sus.
Si-o sa te planga numai teiul ce astazi nu mai are flori,
o sa suspinde dupa pasul ce-ti devenea sovaitor
si-o sa ii fie-un dor nebun de felul cum incetineai
privind spre ramuri ganditor, soptindu-le la ce visai.

Eu n-o sa plang si fara mila o sa te rup de umbra lui,
rugandu-ma la vant sa vina s-alunge urma dorului.
Si-o sa ma rog soptit la ploaie sa vina noaptea in suvoaie,
sa spele orice ultim pas ce pe sub tei ti-a mai ramas.
**
N-o sa mai plang cand la apus voi sta sub teiul meu supus,
fara vreun gand la al tau dor, un dor prin umbra calator....