Ratacesc aiurea pe drumul catre tine.....mi-ai stins speranta care ma ghida si vantul mi-a furat harta.

Ratacesc tovarasa cu alte inimi ramase fara ghid, aceleasi inimi care nu au obosit inca sa astepte un gest, o chemare...disperate le-as spune, dar mi-ar fi rusine de mine...
Ratacesc si am uitat din care clipa am plecat, sau care a fost cuvantul de la inceput....imi este frig si imi este teama ca o sa uit ca trebuie sa ajung la tine.Ratacesc cu frica in san, frica de ratacire fara tinta.
Ratacesc si ma agat cu toata forta de imaginea ta....o venerez si fac din ea icoana pentru rugile fierbinti ce le inalt spre cer, in clipele de nebunie...
Ratacesc cu furtunile de lacrimi abatute spre ochii mei tot mai obositi, fara putere sa le mai infrunt le las sa se dezlantuie in voie....si plang.
Ratacesc si fiecare zi vine si trece, fara sa ma aduca mai aproape de tine....te simt doar pentru cateva secunde, dupa care te pierd din nou in haosul neincrederii si al neputintei.
Ratacesc precum cuvintele, cuvinte ce se pierd undeva in pixul ce nu vrea sa le mai scrie, sau in bratul ce refuza sa miste pixul pe hartie...
Ratacesc in propriile-mi suspine si mi-e un dor nebun sa ratacesti cu mine.