Nedemn

Ce fel de ziduri ai în tine?
Nu reuşesc să te ating deloc...
şi totuşi tu ai săpat în mine urme atât de adânci,
cu un sărut pe creştet, cu o îmbrățişare sau numai un cuvânt.
De ce le negi, de ce te-ascunzi şi de ce taci?
Cine o să te vadă cum eşti cu-adevărat,
mai mult decât cei care te-au tot iubit şi te-au iertat?

Care durere îți este, străjer neostenit?
Nu pot să-ți alung teama, de a fi iar rănit...
şi totuşi imi permit să cred că te cunosc,
să sper ca nu doar visul şi cu a mea dorință naivă de-a te crede,
mă fac să văd în tine ceea ce nu se vede.
De ce le negi, de ce te-ascunzi şi de ce taci?
Spune-mi! cu sentimentele, când mor...ce  crezi că o să faci?

Şi

Cu toții putem scrie
În mintea noastră, naştem poezie.
Am scris şi eu...
Mi-am rupt şi mâini şi coate şi genunche
Împiedicându-mă de cuvinte ce nu voiau să fie...Scrise.
Mi-am smuls din inimă şi gânduri şi dorințe
Şi-am plâns...
Şi versuri şi cuvinte şi sensuri şi non-sensuri
Cu toții putem scrie...
În mintea noastră, se naşte poezie!

Ce-a fost

Compară ce a fost cu ce-ai dorit să fie
Şi ai să vezi cum realitatea iți ține parte ție.
Cu tot ce-ai învățat luptând să iasă bine,
Vedem că realitatea te-a ajutat pe tine.

Compară-mă pe mine cu cea din visul tău
N-am fost perfectă, clar! dar asta am fost EU.
Compară-te pe tine cu cel ce-ai vrut să fii
N-ai fost mai rău, e clar!... doar asta vrei sa stii ?

Speranta

Ce teama imi este sa las gandul sa fuga,
Sa scap din priviri ciudata naluca.
Ce teama imi este ca uit amanunte
Adunate cu grija in gesturi marunte.

Cu frica ma misc in locul in care
Ne gasea dimineata punand lumea la cale.
Cu frica strecor o raza de soare,
Naluca ciudata sa nu mi-o omoare.

Pazindu-te astfel, ciudata aratare,
In inima simt cum un zbucium apare.
O speranta nebuna se naste si vrea
Teama si frica sa mi le ia.

Imperfect

Nu tot ce scriu e perfect,
Nu tot ce simt e corect...
Insa pe tine, as vrea sa-ncerc sa te iert.

Nu tot ce-am facut m-a caracterizat,
Nu doar bune au fost drumurile ce le-am urmat...
Insa pe tine, te-as fi iertat.

Nu spun "n-am gresit", ar fi vina mea
Nu spun "n-am iubit", doar ca...altcumva.
Insa pe tine, te-as mai ierta.

De ce nu ea?

A irosit mii de cuvinte pentru a-ti spune ce simte
Si fapte, fapte de care tu nu o credeai in stare.

A dus lumea in alta dimensiune, pentru a fi cu tine
Si lumea ei a lasat-o departe, plangand-o in noapte.

Spera in maine, in visul cu tine...
Acum nu mai stie daca e moarta sau vie.

Cate nu ti-am fost

Stropi de uitare invaluiti in fum,
Iluzie-i fericirea noastra.
Nu ti-am fost niciodata, evadare....

Cautand intelesuri, uitam de schimbare

Nu ti-am fost niciodata nisipul care ti se scurge printre degete...

Nu ti-am fost niciodata fulgul de nea, ce ti se topeste in palma

Nu m-ai simtit niciodata plecand.

In lipsa ta

Ai vrea sa spui ceva si totusi nu o faci.
Inghiti cuvintele, simtind si dulce si amar
Gandind ca o sa reusesti sa le separi
Si sa-i oferi doar dulcele in dar.

Ai vrea sa faci ceva si totusi nu-ndraznesti.
Iei gesturi si le-ngropi in tine,
Mangaindu-ti sufletul, pe-al tau caci doar atat gasesti,
Al lui apare si dispare cand clipesti.

Ai vrea, ai vrea si totusi inveti cum sa te abtii.
Sau te invata lipsa lui...din voi.
Simti teama, pentru povestea ce te-a lasat s-o scrii
Fara sa creada ca nu o s-o poti sfarsii.

Totul e gol

Nu stiu ce e mai rau,
ca te-am cunoscut, sau ca nu te mai am.
Stiu doar ca mi-ar fi bine, daca te-as avea langa mine.

Ma sperii.
De atata tristete
nascuta mai mult din nimic decat din noi.
Stiu ca nu am fost niciodata a ta, dar tu ai fost totul pentru mine.

Si inca mai esti, desi e gol de tine
peste tot.

Perfecti impreuna

Ma dor vorbele spuse fara vreun sens
si plang atunci cand stiu ca nu-ti pasa,
las linistea sa-mi curga in vene...
in creier, linistea nu se simte acasa

am uitat numarul cuvintelor scrise
si-al lacrimilor pierdute pe perne,
trairi tot mai intense, sleieste sufletul de putere
si-l lasa cu mii de probleme

am uitat cum suntem perfecti impreuna,
mai stiu doar cum se simte furtuna
cuvintelor tale nerostite....

a little tenderness...

Eu stiu mai bine

Eu stiu mai bine...eu stiu tot,
sa ma ascund de tine, nu mai pot...
eu stiu mai bine, mereu am stiut
un joc, dintr-o prostie inceput.

Eu stiu mai bine..eu mai si simt
dar nu ca tine....nu stiu sa mint...
eu stiu mai bine, doar ca refuz
sa ies din adevarul tau confuz.

Eu stiu mai bine..tu crezi ca nu,
ca nu-nteleg ce vrem, nici eu, nici tu...
eu stiu mai bine, stiu ca iti place
sa ma prefac si sa te las in pace.

Te mai astept...putin

Nu te mai asteptam in seara asta...
credeam ca ai plecat si nu te mai intorci.
Plangeam privirea ta, cand te-am zarit
si-am plans cand n-ai stiut sa-mi spui,
de ce nu pleci, de ce ramai...

Nu te mai astept inca un minut...
asta imi spun neincetat, dar stiu ca mint.
Si te astept... tu te intorci stiind
ca lacrimile iar voi incerca sa le ascund...
si iar imi taci...si iar imi zbieri in gand.

Nu te mai astept la fel ca ieri,
astazi simt un fel de nerabdare...
privirea mea e inghetata de greseli
si vreau sa-mi spui ca lipsa lacrimilor
doare...

Mi-e dor de mine...

Am sa te uit intr-o zi...
si o sa ma-ntrebi de ce?
nu o sa stiu sa iti raspund
dar te voi ruga sa recunosti ca si tu
ma uitai cateodata...mai ales cand taceam.

Am sa ma alung de langa tine intr-o zi...
si o sa ma vrei inapoi mai mult ca oricand.
Si o sa ma faci sa revin...doar pentru a avea pe cine sa uiti,
cand tace.

Astept ziua in care voi putea sa mint durerea,
spunandu-i ca sunt vindecata.

Si totusi, iubirea fiecaruia e unica

Gresesc iubindu-te ? Da! pentru ca sunt om
si oameni gresesc cateodata.
Si tu ma ierti ? Da! pentru ca si tu esti om
si oameni mai si iarta....

Te alung din gand ? Da ! pentru ca sunt om
si oameni se tem de dureri...
si tu esti cea mai mare durere pe care
mi-a cunoscut-o sufletul vreodata.

Si totusi, te iubesc si te chem inapoi

si te cersesc cu lacrimi, visului...

Daca as fi tu si...invers...

Daca ti-as spune "Te iubesc !"
si-apoi te-as lasa sa plangi in urma mea,
m-ai putea ierta vreodata ?
Oare te-ai intreba in fiecare secunda,
"De ce ?" ?

Daca ti-as fi alaturi in toate visele,
noapte de noapte....
dar niciodata n-as fi de fapt...aproape,
ti-ar fi usor sa treci peste clipele pustii,
clipele in care ti se sfasie sufletul de neputinta?

Te-ai mai intoarce atunci la mine ?
asa cum fac eu mereu si mereu si mereu....
Sau, te-ai teme ca as putea pleca de tot ?
oare ai sta sa te gandesti cum ar fi mai bine,
sa ma lasi sau sa ma tii atat cat poti, langa tine...

Frunzele - Radu Stanca

Nu mă-ntreba nimic în noaptea asta,
Nici cât e ceasul, nici ce gânduri am.
Mai bine lasă-mă să-nchid fereastra,
Să nu văd frunzele cum cad din ram...

Fă focul şi preumblă-te prin casă
Fără să spui nimic, niciun cuvânt...
Vreau să mă simt la tine ca acasă,
Să nu simt frunzele cum zboară-n vânt...

Învăluită-n straie de culcare
Aşază-mi-te-alăturea c-un ghem,
Şi deapănă mereu, fără-ncetare,
Să n-aud frunzele, sub paşi, cum gem...

Fereşte-mă în preajma ta, de vasta
Urgie-a toamnei care bântuie...
Şi nu mă întreba în noaptea asta
De ce mă înspăimântă frunzele...

Indurare

Invaluie-ma-n ceata fugarei tale priviri,
fara sa-ti pese ca doare, ca sufar....
alunga-mi si astazi tacutele lacrimi
si fa-ma sa fiu...doar sa fiu.

Scutura-mi cerul, sa ne ploua cu stele
si lasa-ma sa le mai prind ca-nainte...
rataceste-te iar in gandurile mele
sa nu ma mai sfasii in multe cuvinte.

Raman in urma ta, doar o umbra
a iubiri ce-a fost...ucisa intr-o dimineata
si glasul ce-mi cere viclean sa accept
iluzii nascute fara vreun drept.

Ma-nvalui in ceata mincinoasei iubiri
dorindu-mi sa nu gasesc o scapare,
adevarul imi este prea plin de venin
ca sa cer de la el indurare...

Speranta bolnava

De mi-ai cruta speranta
si-ai mai lasa-o vie,
as mai putea ierta
tot ce o sa mai fie.

Dar vad cum te apropii
si cu un zambet mort,
ucizi tot ce vreodata
am mai sperat "sa pot".

Aduni din mintea mea
orice vis intalnesti,
asigurandu-ti astfel
o reusita fara gres.

Patrunzi pana acolo
unde-am ascuns iubirea,
hranindu-te din ea
imi lasi in loc minciuna.

Si astfel, rand pe rand,
descui, golesti si pleci
lasand in al meu suflet
ecou de pasi prea reci.
 *
 *
De mi-ai cruta speranta
si-ai mai lasa-o vie,
ti-as da la nesfarsit
aceeasi cheie, tie.

Obsesii sau iubire ?

Ce ganduri, ce vise, ce doruri interzise,
ma-ntorc iarasi la tine, scotandu-ma din fire

Cu ce cuvinte oare, pot sa iti spun cum doare
cand totul ma tradeaza; si ganduri si vise si doruri interzise

Cum sa m-arat mai tare, decat a ta uitare
careia nu ii pasa...de ganduri, de vise sau doruri interzise

Cum sa-ti ofer iertare, cand simt ca totul moare
si imi raman doar ganduri si vise...si doruri interzise

si restul e numai Chopin si tacere...

Destainuire

Nu mi-a fost teama ca iti spun prea multe
si am ajuns sa iti spun tot...
de am cazut sau nu in cursa-ti
nu vreau sa ma gandesc, sau nu mai pot.

Fara vreo frica am ajuns sa ratacesc
in miile de ganduri si cuvinte,
daca vreodata ele m-au invins
nu vreau acum sa imi aduc aminte.

Din toate, as fi vrut sa ma-ntelegi...
n-ai reusit si-ti sunt azi o enigma,
actrita care-ti spune vorbe dulci
purtandu-si masca fara vina.

The Autumn Leaves

Hold me.....

Scenarii

Nu-mi spune ce ai vrut
si nici ce-ai inteles,
mai lasa-ma cuvintele
in ochi sa le ghicesc.

Nu-mi arata ofrande
si nici iubiri ascunse,
nu-mi repeta acum
vorbe demult apuse.

Nu-mi spune c-a durut
sau ca nu iti mai pasa...
nu ma-ntreba de ce-as ucide
de 10 ori  povestea noastra.

Nu-mi spune "n-am stiut"

si nici ca o sa treaca,
cuvinte care dor
nu le spunem in joaca...

Nu-mi cere ce deja ti-am dat,
n-am copii puse la pastrat....

Nemaidoritul rol

Ce teatru ieftin, cu replici mult prea mari
si culise prea goale...
nici nu mai stim ce masti purtam
sau care-a fost intaiul rol

ne-am pierdut in umbra fetele
scaldate altadata-n soare si-adevar

Ce teatru ieftin si cat amar de vreme
trecu de cand il tot jucam...
neobositi ne invartim in scena
si cautam sfarsitul ca sa-l alungam

cortina nu se lasa, nu vrea sa ne opreasca
din cursa noastra....

Ultimul ramas bun

Ce iti pasa daca maine-am sa plec ?
Iubeste-ma astazi si lasa-ma sa-ti dau
tot ce-am ascuns in suflet...pentru tine.

Si daca am doar o zi sa-ti ofer,
de ce mi te plangi in suspine ?
Iubeste-ma astazi si uita de maine...

Ce mai conteaza in ochii tai,
daca maine sunt eu sau alta?

Cuvintele au iesit din condei,
se usuca pe hartie si mor...
nu le plange nimeni de dor.

De ce m-ai plange pe mine,
de ce tocmai in ultima zi?
Nu ti-au ajuns anii, stiu !

Mai bine ma chinui in ultima zi,
cu ultimul gand de ramas bun...
accepta-l acum, e ultimul pe care ti-l spun.

Striga-ma in soapta

Desi imi vorbesti, nu te aud...
glasul iti este pierdut in visarea
care incearca sa-ntoarca din drum
clipe demult transformate in fum.

Desi ma privesti, nu-ti vad sclipirea
si ochii nu-mi cheama iubirea-napoi...
descopar prea reci urme lasate,
de iarna tacuta, ingropata in noi.

Daca ma strigi, striga-ma in soapta,
sa nu imi spulberi si ultimul vis...
mai lasa-mi te rog, inchisa o pleoapa
sa nu inteleg c-am picat in abis.

In tacere

Tropot de dorinta neclintita

alearga prin vene, ma arde...

cuprinsa mereu de iluzii

inima, cat sa mai rabde?

Suvoi nestapanit de fiori,
strabate trupul in goana

...naiva, sufletul mi-l inmoi
alungandu-i din spaima.

Cate ca mine, cati precum el
plimbara cuvinte in soapta,
temandu-se ca-ntr-o zi poate

nimeni n-o sa-i mai creada ?!

Cazuta si eu in acelasi pacat...
in tacere m-ascund,
cu tacerea ma-mpac.