glasul iti este pierdut in visarea
care incearca sa-ntoarca din drum
clipe demult transformate in fum.
Desi ma privesti, nu-ti vad sclipirea
si ochii nu-mi cheama iubirea-napoi...
descopar prea reci urme lasate,
de iarna tacuta, ingropata in noi.
Daca ma strigi, striga-ma in soapta,
sa nu imi spulberi si ultimul vis...
mai lasa-mi te rog, inchisa o pleoapa
sa nu inteleg c-am picat in abis.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu