Regrete

Strângea la piept fara speranta,
O poza...tot ce mai avea,
Stiind ca-n lumea asta mare
Ea tot se afla undeva.

De mult plecat, era sarmanul
Si-n ochii lui nu se citea
Decat dorinta s-o auda
O clipa doar, de s-ar putea.

Strangea la piept fara speranta,
O poza...tot ce i-a ramas,
Visand ca timpul sa-l intoarca
S-auda iar acelasi glas.

Gandea-n trecut c-asa e bine
Si-a fost, pana cand nu demult
Simti-ta lipsa cea haina
In al lui suflet... acum mut.