liană… în braţe m-ai cuprins
când buzele de piatră
am îndrăznit de ţi-am atins.
te-ai destrămat fugind… râzând
în stropii ploii ce-a căzut
lăsându-te furată
de glasul tunetului mut !
te-am regăsit, târziu
liană… de trupu-mi mi te-ai prins
lacrimă vie asternută,
pe o frunză în vânt
şi-am vrut să te sărut…să te iubesc
nebun pierdut, în spaţiu-timp.
ai dispărut din nou…zimbind
absorbită în razele fierbinţi
de soarele viclean,
după un nor…mi te-a răpit !
când luna m-a trezit
în aşternutul nopţii eu ascuns
la piept dormeai, un înger neştiut
liană…rătăcită… dezgolită
mereu furată şi răpită
te-am
sărutat şi ne-am iubit.
şi-ai fost de-atunci
mereu a mea
iubită !
tu o liană mai zurlie
iar eu ? Eu doar copac :
la jocul
vieţii…loterie
Jurnal de
calatorie…Cavalerul Ratacitor - 09 noiembrie 2012
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu