Stăpân de suflet sclav,
nu vezi cum caut să-l împac
și cum mă mint că l-am uitat
pe-al casei tale prag ?
La ce-l aduci mereu plângând,
nu-i este lui de mine...
doar somnul tău îl doare crunt
și caută să te învie.
Alungă-ți somnul nedorit
cu lacrima ce vrea să-ți fie
veșmânt al ochiului,
curat si fără de mândrie.
Trezește-ți ochii din visare
și-l vede cât mai bine,
e ca o umbră si dispare
din prea mult dor de tine...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu