te-ndeparteaza, la fel si lipsa lor
si am vazut cum dorul cel navalnic
te ameteste, fie tacut sau urlator.
M-am tot gandit ca de cuvinte vei fugi
cand, cu-a ta usurinta, le voi putea si eu rosti
si-am inteles ca-n viata asta nu se poate
nicicum sa mi te mai pastrez aproape.
Nu am stiut cate sa-ti spun si cum
si ma-ndemnai sa-ti spun orice, oricum...
nu am vazut atunci ca tu imi reprosai
focul si pasiunea ce-n mine le cresteai.
Nu m-am gandit ca nu m-ai cunoscut deloc
si te-am lasat sa crezi ca-i doar un joc...
n-am inteles cand trebuia, ca nu se poate
nicicum sa mi te mai pastrez aproape.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu