si cat de greu ma refac dupa fiecare cazatura...
si te las sa ma inalti inca o data...ultima, jura sufletul pe ascuns.
Ma plimbi, ametita, pe nori pufosi si zambitori...lumea-i a mea
si uit ca dureaza o clipa, imi este de ajuns si daca doar asta primesc
o sa iti multumesc de fiecare data...ma faci sa traiesc cu adevarat!
As vrea sa pastrez vesnic clipa aceasta, vie in mintea si in inima mea,
sa ma agat de ea cand esti departe de mine, cand nu iti pasa
ca am sufletul sfasiat si plin de necredinta, de regrete si de lacrimi...
Vreau un suflet mut, care sa nu-mi mai ceara socoteala,
sa nu ma intrebe de ce si unde pleci, sa nu imi spuna ca moare,
sa nu ma puna in zadar sa promit c-o sa-ncerc sa te uit....
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu