amintirile isi inalta spre cer
jalnicele tanguiri, sfasiindu-mi fiinta...
E liniste undeva si mi se pare
ca e posibil sa rasara un soare,
insa eu sunt departe de raze sale.
E liniste ca-ntr-un mormant,
de mult inchis, fara urme de lacrimi,
fara suspine prinse in radacini.
E liniste, ca un cosmar ma apasa,
mai spune-mi iubire odata
ca nu-i asta linistea noastra....
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu