culorile si al ei vant, n-au fost create pentru mine.
Tot incercam sa ma gasesc, sa merg la pas cu vremea,
dar doar in vis puteam sa vad cum imi zambeste lumea.
Cine nu-si construieste visuri, cand lumea n-o mai simte?
Si cati nu ne lasam purtati spre lumi cu-alte vesminte ?
Cu gandul ratacim, visand nostalgicele zari albastre
si-acea iubire ce nu este, straina inimilor noastre.
Cum sa mai pot privi la cer, la stele si la luna,
cand stiu ca-n vis la orice ora, pot sa le tin in mana ?
Cum sa mai pot privi spre tine, s-astept o mangaiere,
cand tu traiesti in visul meu, iubindu-ma far-a ti-o cere ?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu