peste florile ce-si mai aduc aminte cantul,
peste frunzele ce se aseaza-n randuri
sa-mi ocroteasca, cu grija, sufletul.
Cutreier cuvintele, parca pentru ultima data,
poate-am adormit, poate-am visat din nou
si linistea parca-i venita in goana, deodata....
doar eu nu pot sa o simt si-o aud in ecou.
Pierzi rime, gandite fara vreo noima
si suflet amesteci pe tacute in ele...
eu primesc toamna in brate cu spaima,
de ce nu te bucuri cand vezi ruginii, frunzele ?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu