Apus sau Rasarit….de Adm Tds Mary

Luna presăra pulberi de lucire,
În părul tău înrourat de dimineaţă,
Iar răsăritul cu dulcea lumină,

Călduţ ne mângâie şi ne răsfaţă.

Doar lumânările mai gem stingher,
Cu flăcări serbede-n odaie,
Iar liniştea ce-a coborât din cer ,
Alină doua trupuri de văpaie .

Cu ochii obosiţi de dor,
Tu mă priveşti prin scânteieri de ape,
Cascade dulci, de lacrimi , ce uşor,
Impodobesc obrazul, ce iti sarut cu şoapte .

Imagini vii tresar în ochii obosiţi
Şi amintiri de clipe ce-ai simţit,
Iar zâmbete pierdute, de dorinţi,
Sculptează chipu-ţi, fericit.

Şi sunete de corzi ce-n suflet îţi vibrează ,
Inundă fără voie , cristalin,
Patul călduţ, de pasiune trează,
Unde-ai trăit un vis… divin.

Ai vrea ca timpul piatră să devină,
Prea grea să poată fi urnită ,
Dar ceasul vechi ce pe perete-atârnă,
Cu ticăitul sec te ţine pironită.

Ţi-e teamă ochii să-i mijeşti ,
Să te trezeşti din visul ce-ai trăit ,
Iar răsăritul, nu vrei să-l priveşti ,
El e apusul unui vis ce l-ai iubit .

Dorinţi şi doruri fără milă ,
Dansează numai pentru tine ,
Te dor şi în acelaşi timp alină,
O noapte ce-a trecut , un răsărit ce vine .

Şi-o lacrimă cu gust de suferinţă
Înmiresmată de simţire ,
Brăzdează în tăcere fără ţintă
Obrazul pal ,veşmântul pielii fine .

În şoapte dulci te strâng uşor .
Iar pleoape-nchise şiroiesc tăcute ,
Pe buze îţi sădesc cu dor,
Săruturi doar de noi ştiute .

Iubeşti apusul tău de-o noapte ,
Ce stă să plece fără bis ,
Ucis de-un răsărit , ce poate ,
Va fi apusul unui vis