nimic nu ne mai leaga,
un fir prea subtire s-a rupt undeva
poate...
un gand a fugit pe furis, ascunzand
sentimente simtite sau prefacute
poate...
o flacara si-a pierdut elanul,
lumina ascunzand pentru sine
poate...
arunci degeaba ramuri uscate
sa o trezeasca la viata nu
poate...
sa-mi cheme din noapte ideile
razvratite, uitate, alungate
poate...
cu inima-n jumatate de gluma
prea lesne spusa ca sa ascunda
durerea ce grea ne apasa
cand firul prea slab a cedat
poate...
unde nu poti sa il vezi,
sa-l lipesti pentru cateva clipe
poate...
sa traim ca-nainte departe
de toate nu se mai
poate....
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu