Umbra de ieri...

Stăpân de suflet sclav,
nu vezi cum caut să-l împac
și cum mă mint că l-am uitat
pe-al casei tale prag ?

La ce-l aduci mereu plângând,
nu-i este lui de mine...
doar somnul tău îl doare crunt
și caută să te învie.

Alungă-ți somnul nedorit
cu lacrima ce vrea să-ți fie
veșmânt al ochiului,
curat si fără de mândrie.

Trezește-ți ochii din visare
și-l vede cât mai bine,
e ca o umbră si dispare
din prea mult dor de tine...

Adio mut

Acesta-i ultimul adio,
sau primul ce-o sa-l tinem minte ?
As vrea sa stiu, caci mi se pare
ca nu l-ai spus cum se cuvine...

Crezi ca-i de-ajuns, ca tonul fals
va spulbera tot ce visam,
in noptile cand imi spuneai:
"Mi-ajunge gandul, vreau sa-l am..." ?

Aceasta-i ultima ta lipsa,
sau cea dintaia evadare ?
Spune-mi acum si-am sa te iert,
de-o sa-mi apari din nou in cale. 

Dar sa nu crezi ca am sa pot
sa sterg durerea, s-o ascund...
absenta ta m-apasa greu,
cand pleci doar cu-n adio mut.

Suflet mut, lipsit de rime...

Dor de ploaie, zbor de dor...

Imi zboara amintirile cu tine
si teama-mi e ca n-am sa te mai stiu.
Imi zboara gandul dupa ele,
dar nu le prind...e prea tarziu.

Caci luna mi le-ascunde-n umbra
prea grea s-o poata dobora,
iubirea ce-am simtit in taina
cu soapta ce mi-ai spus-o-ntai.

Imi zboara sufletul pe creste
prea insetat de dulcea-ti rasuflare,
se-ntoarce intristat cand nu gaseste
niciunde-acea mireasma-mbatatoare.

Caci apele-o ascund in valma
ce-mbie omul la visare,
amestecand realitatea
cu fantezii nimicitoare.

Imi zboara mintea spre un maine
si regasesc sperante neclintite,
dar clipele ramase sunt haine
si neincrederea e cuibarita-n mine.

Caci mi te fura soarele ispititor
si stralucirea vrea sa ti-o ascunda,
te-ndepartezi si imi soptesti usor:
"Cand ploua, ne e bine impreuna..."

Tristete inlacrimata

Lacrimi pierdute, cum va-ncearca tristetea...
vrand sa va stoarca iarasi povestea,
in care ea e regina ce-aduce aminte
cum se sopteste cuvantul "iubite".

Lacrimi amare, de ce-ati mai pica
pentru asa o tristete...naiva de ea...
de ce nu-ntelege ca ea nu mai doare,
ca i-a luat locul o tristete mai mare?

Lacrimi de dor, spuneti-i voi dara
c-a fost cuvantul intaia oara,
dar s-a pierdut pentru-atingeri desarte
si-acuma il plangeti pe cel de departe.

- Lacrimi curate, v-ameninta ea,
cuvantul acela nu-l veti uita !
caci cel ce-i departe se-ntoarce mai iute,
daca-i soptesti: "Vino, iubite!"

Suflet mut, lipsit de rime...

Ma faci sa ating cerul, uitand cum este sa cad de acolo de sus
si cat de greu ma refac dupa fiecare cazatura...
si te las sa ma inalti inca o data...ultima, jura sufletul pe ascuns.

Ma plimbi, ametita, pe nori pufosi si zambitori...lumea-i a mea
si uit ca dureaza o clipa, imi este de ajuns si daca doar asta primesc
o sa iti multumesc de fiecare data...ma faci sa traiesc cu adevarat!

As vrea sa pastrez vesnic clipa aceasta, vie in mintea si in inima mea,
sa ma agat de ea cand esti departe de mine, cand nu iti pasa
ca am sufletul sfasiat si plin de necredinta, de regrete si de lacrimi...

Vreau un suflet mut, care sa nu-mi mai ceara socoteala,
sa nu ma intrebe de ce si unde pleci, sa nu imi spuna ca moare,
sa nu ma puna in zadar sa promit c-o sa-ncerc sa te uit....

Nu am timp...

Consideri ca-mi ajunge viata
sa uit, sa ard, sa te zdrobesc...
cand eu ma tem ca vesnicia
nu mi-e de-ajuns sa te iubesc ?

Imi spui : "au fost doar niste ore"
si-ai vrea pesemne, sa te cred...
dar nu posed o astfel de putere,
sa mint doar ca sa fii tu iar intreg.

"Cu timpul, o sa-nveti sa ma urasti
si poate sa ma ierti....
Ma vei uita mult mai curand
decat vrei tu acum sa crezi..."

...putin e timpul ce mi-ai dat
si de ai vrea macar sa intelegi
ca viata se masoara-n clipe,
nu poti in ore sa o calculezi.

Nu stiu cum sa mi te pastrez

Eu am stiut ca lacrimile-ndurerate
te-ndeparteaza, la fel si lipsa lor
si am vazut cum dorul cel navalnic
te ameteste, fie tacut sau urlator.

M-am tot gandit ca de cuvinte vei fugi
cand, cu-a ta usurinta, le voi putea si eu rosti
si-am inteles ca-n viata asta nu se poate
nicicum sa mi te mai pastrez aproape.

Nu am stiut cate sa-ti spun si cum
si ma-ndemnai sa-ti spun orice, oricum...
nu am vazut atunci ca tu imi reprosai
focul si pasiunea ce-n mine le cresteai.

Nu m-am gandit ca nu m-ai cunoscut deloc
si te-am lasat sa crezi ca-i doar un joc...
n-am inteles cand trebuia, ca nu se poate
nicicum sa mi te mai pastrez aproape.