Cine ?

Cine sa te-nteleaga,
sarman si istovit suflet naiv ?
cine putea sa te priceapa,
a-ntors privirea spre un strain.

Cine sa te aline,
curata inima pribeaga ?
cine avu un leac si pentru tine,
s-a departat si inapoi nu vine.

Cine sa va usuce,
voi ochi ce plangeti neincetat ?
o sa ajungeti sa-l urati
pe cel ce lacrimile v-a secat.

Cine sa te asculte,
glas firav...aproape mut ?
caci cel pe care il cantai
si-a astupat urechile demult.

Sa nu ma crezi

Aprinde-ma cu dorurile tale,
aprinde-mi focul in priviri
si sa nu crezi in lacrimile care
te vor ruga sa ne oprim.

Sa nu te-ncrezi nici in suspine
caci nu e cale sa le opresc,
cand o sa cred ca nu ne este bine
de mine sa-ncerc sa te feresc.

Aprinde-mi spiritul si-nalta-l,
alunga-l singur printre stele
dar sa nu-l crezi cand o sa-ti spuna
ca-i este bine printre ele.

Sa nu ma crezi nici cand iti spun
"Si fara tine am un drum!"
tu sa-mi asculti doar inima,
s-o crezi...caci este doar a ta.

Pazind

Cum iti pazesti iubirea ce mi-o porti,
unde-o ascunzi cu tot curajul ce-l arati
in ceasul cel dintai al zilei de pe urma,
ce paznic straniu pui langa a ta inima ?

Cum imi pastrezi privirea ratacita,
prin ce fiori o tii mereu captiva
si nu mai pot s-o smulg din ochii tai
cand simt ca ma orbeste tot ce gasesc in ei ?

Cum imi strecori iubirea ta in vena,
cu ce magie faci dragostea mea eterna
si cum ma farmeci cand apari...
cum sa ma rog sa nu-mi dispari ?

Cum imi pazesti iubirea ce mi-o porti ?
cand singur te intorci la prea recile nopti
ce nu le poti inchide intr-un perfect trecut,
lasandu-l amandoi pentru vecie...mut.

inceput

Stai! mi-a spus
si a luat un cuvant
si l-a pus mai              departe.

Uite! mi-a zis
si a luat un cuvant
si l-a asezat doua randuri mai


jos.

Ascuta!
    a tipat
  si
 toata
                strofa
        mi-a
       deranjat.

Ufff, acum o iau iar de la

:))

Rasfat

Culori imprastiate,
idei izbite de pereti...
caci de curand ai hotarat
ca nu mai vrei sa ma rasfeti.

Si greu incerc sa ma dezleg,
de dulci cuvinte, priviri si mangaieri
dar fara lacrimi de regret nu pot
...si-as vrea sa te-nteleg.

Ascuns mi-ai trait in ganduri
si-acum grabit esti sa dispari,
in scrum transformi tot ce spuneai
cand ma minteai...ma rasfatai.

Idei imprastiate,
culori izbite de pereti...
azi imi doresc sa nu mai vrei
nicicand mintind...sa ma rasfeti.

poza

De cand nu-ti mai sunt

De cand nu te vad, ratacesc asteptand
in bezna ce-mi cuprinde sufletul,
cu gheare de gheata o simt sfasiind
credinta ca-n gand inca-ti sunt...

De cand nu te-ascult, ratacesc impartind
stinghere sunete vii, ce le plang
le-mpart si le cred vindecatoare, sperand
ca-n glas inca-ti sunt...

De cand nu te simt, ratacesc cautand
fiori...stropi de viata...
dar fara vreun rost ma arunc, caci uitand
mai sper ca-n fiinta iti sunt...

Cand plang...

plang pentru ce a fost,

sau pentru ce-as fi vrut sa fie ?

Plang pentru c-am trait frumos,

sau pentru tot ce am visat 

ca vom trai ?

Daca plang...

spre ce indrept durerea

si ce regret intai?

O ultima imbratisare,

sau doar cuvintele rostite...

nimanui ?

Cum plangi...

cand ochii-ti sunt uscati ?

Cu sufletul, ar spune cineva,

dar cum sa planga el cand 

e la tine ?

Si totusi plang...

cu forta unei furtuni iscate din senin,

plang clipele ce stiu ca nu mai vin...

plang fara lacrimi, cu fiori straini.

Cum sunt

Sunt zile pierdute, acelea-n care
nu-ti arati uimirea
si clipe fade, acelea-n care
nu-mi cercetezi privirea...

Sunt ploi uscate, cele care
ating doar trupul meu
si stele reci, cele care
se-ascund de ochiul tau....

Sunt fete triste, cele pe care
plecand le intalnesc
si drumuri inchise, cele pe care
fara de tine ratacesc..

Sunt golul ce-l lasi
cand nu-mi spui un cuvant,
ma umple abisul
ca nu te mai cant....

Priveste

In clipa de neliniste, cand frica-ti infioara
in razvratitul gand, un suflet istovit,
priveste scena mare a lumii dimprejur
si vei vedea jucata o drama mult mai mare.

Cand ceru-ntunecat, iti va parea prea greu,
simtind ca te apasa umbrindu-ti fericirea,
gandeste-te ca mii de stele, batute nu se dau
si dupa-o noapte innorata, stralucitoare ni se-arata.

Un zambet inghetat pe buze, de-un gest ironic, e amar...
o lacrima picata pentr-un cuvant, e in zadar...
priveste cum o floare culeasa, nu se plange
ci-nveseleste locul in care ea ajunge...

Unde

Pe unde-ti umbla spiritul
in noptile cu luna plina ?
Ajunge oare la copacul
ce ne-a fost martor cam....o luna ?
Ajunge oare la cararea
ce o umpleam cu pasi domoli,
cand ne porneam in cautarea
unui alt loc, mai plin cu flori ?

Pe unde-ti plimbi acuma gandul,
in noptile cand nu ai somn?
Il mai aduci oare grabindu-l
pana la mine-n dormitor ?
Il mai aduci oare sa vada
ce carte mai citesc...ce fac...
il mai intrebi cand se intoarce,
cu lipsa ta cum ma impac ?

Pe unde iti ascunzi tu dorul,
in miezul zilelor fierbinti ?
Oare il lasi pitit in pagini
si numai noaptea-ncepi sa-l simti ?
Oare il lasi in cafenele
in ceasca ce-o golesti grabit,
sau il ineci  in zambetul
primei femei ce ti-a vorbit ?

Ireal...

atat de-aprins si mult istovitor
ne este focul si gandim;
e imposibil sa existe asa dor
in lumea-n care noi traim

aprins de versuri cu rime prea curate,
in valvatoarea lui ne prinse pe-amandoi
si cum stiam ca lumea n-o sa ierte
ni l-am ascuns adanc in suflet... pentru noi

ne mistuia cu o frenetica dulceata
arzand pe rand, gand dupa gand,
invaluindu-ne intr-o prea deasa ceata
nici soarele nu-l mai vedeam arzand

si zi de zi traiam doar c-o dorinta,
aceea de a deslusi un chip strain
care trezeste brusc intr-o fiinta,
atata dor ce seamana a chin

dar prea aprins si prea istovitor
ne fuse focul... si prea ireal.

cuvinte nebune

am pus atata dor si pasiune
si-am picurat sclipiri de stele,
in prea mute cuvinte nebune
sapate dupa gratiile inimii mele

cu grija aduse, plutind pe raul
izvorat din soapte ascunse,
se varsa acum neclintite in haul
sapat de prea multe visuri distruse

cu gandul, cuvinte-ti astern in privire
fara curaj de-a le pune-n viu grai,
caci fara suflare ma lasi tu iubire
cand privirea-ti abati spre-al meu rai

cuvinte nebune...cuvinte de dor,
cuvinte sculptate cu lacrimi pustii,
prinde-le azi si aievea din zbor
si adu-le cu tine cand ai sa vii.

Prea sus

Oricat de dor mi-ar fi
sa-ti pun condei in mana
si sa te las sa-ti cerni
povestea pe hartie...
de teama nu o fac,
caci la sfarsit ajuns,
unul din noi ar fi
...prea sus.

Stiu ca povestea ta
s-ar termina mai altfel,
cu-n doliu si un suflet
pustiit...

Si totusi imi e dor
sa te mai vad scriind...
sa-mi las in palma capul
si sa adorm privind
condeiul cum se misca,
o lume noua zugravind.

De teama, nu iti cer
caci stiu ce mult te doare
cand nu stii ce sa-mpaci;
povestea, care-si merita sfarsitul
sau inima care iti cere
in viata sa ne lasi...

Curand...

doua destine se vor intalni
sa-si spuna oful si povara
sa o-mparta pe din doua,

cuvinte lipsite de sens
se vor frange pe podele reci,
nereusind sa aline greseala....

Vei tine intr-o soapta,
sufletul ce nu-l vei mai putea
rosti vreodata ?

sau vei incerca sa-l intelegi,
sa il ridici, sa il dezlegi,
de secretul ce-l asteapta ?

Zugravim

Cu pensula imi zugravesc pe un perete,
un altfel de verde....
si peste el, arunc la intamplare
cuvinte galbene, rupte din soare.

Pun cratima cu-n rosu prea aprins
si punctul ce-l aduc din vis.
Ai vrea sa imi aduci vreo doua stele,
ca sa le pun in loc de ghilimele ?

Nu, lasa unde este luna...
caci ea sau becul, mi-e tot una.
Sa-mi mai aduci un ram mic de alun,
ca semn de exclamare sa il pun...

Si maine, daca nu iti trece dorul,
ne zurgavim cu nori tot dormitorul...

Poveste

Ma-mbata o dulce rasuflare,
si dulci grimase de copil
mi-aduc in minte ziua-n care
ne-am intalnit, sa ne citim.

Citeam in ochii tai atunci,
citeam cu nerabdare...
tot ce vedeam mi-era de-ajuns
sa-mi stinga setea de culoare.

Poveste noua pentru mine,
descopeream sub gene lungi
si ma rugam cu infocare,
tu la sfarsit sa nu ajungi.

Si acum ma lasi, ca si atunci,
sa m-adancesc in nuferi
citind povesti ce tu le cresti,
intr-un prea nobil suflet.

Incerc sa scriu, sa inteleg...

cuvinte care imi cresteau in suflet
le-asez cu grija si rabdare,
caci astfel sper sa inteleg
de ce iubirea ta ma doare

cu fiecare litera pierd un suspin,
o lacrima prelinge pasiuni istovitoare
si lasa urme care nu se-acopera
cu doar o simpla sarutare...

citesc ce-am scris si simt ca las
in cateva cuvinte simple,
tot ce-as fi vrut sa iti las tie...
dar inima ta nu ma simte.

Incerc sa scriu, sa inteleg
dar realitatea-mi este ravasita
incerc din nou sa evadez....
dar inima vrea sa te simta.

Pui un pic de suflet, adaugi o grimasa,

cuvantu-l indulcesti cu-o soapta-n
varf de buze-ntredeschise...
intorci privirea, intr-o nevinovata
incercare de-a te eschiva,
neascunzand naivitatea si inocenta...
cu pleoapele plecate, privesti in departare
si lasi gandul pe culmi inalte, liber ca sa zboare...
si cu un gest necontrolat, prea natural pentru a fi furat,
imi treci prin parul revarsat pe umeri, mana...
Gesturi marunte, care patrund adanc in noi,
sapand conturul celuilalt, pe trupul ce intreg
candva noi l-am purtat...
Si cand ne departam, ramanem jumatati,
un puzzle ce se rupe in doar doua bucati...

Pe cai pustii

plecam in calea ta,
a nu stiu cata oara...
si intalneam pustiul,
cu obisnuinta
de a-l sti dintotdeauna,
ca pe o veche constiinta
care ma-ntampina in drum,
un drum ce-l umple cu prezenta
ca acel vant ce sufla neincetat
de unde ai plecat.
Imi intalnesti privirea
cu-o urma de regret...
mai vezi si-acum iubirea
ce se ascunde-ncet
in spatele a mii de umbre
aduse din trecut...
cuvinte neintelese,
puse bandaj aiurea
pe rani ce nu-s prea noi,
mi se trezesc in minte
in clipa cand pustiul
ma ia din nou in brate
soptindu-mi mult prea aspru:
"El nu se mai intoarce !"

Strop de ploaie

Precum un strop de ploaie,
ma picur pe pielea ta incinsa.
Descoperind tremuratoare,
placerea de lume inca ascunsa.

Ma-nvalui in senzatii
ramase suspendate,
in varful unui strop
de buze delicioase.

M-avant in curgeri line.
Conturul minunat
il mangai in visare,
cu stropul viu picat.

Freamat cu un suspin
cand simt infiorarea.
Ganduri le vad palind...
continui cautarea.

Ma rascolesc dorinte
de trupuri nesupuse,
miscandu-se in ploaia
cuvintelor nespuse.

Cu cea din urma soapta,
ma soarbe insetat...
cu buzele lipite
pe trupul unde am picat.