cuvantu-l indulcesti cu-o soapta-n
varf de buze-ntredeschise...
intorci privirea, intr-o nevinovata
incercare de-a te eschiva,
neascunzand naivitatea si inocenta...
cu pleoapele plecate, privesti in departare
si lasi gandul pe culmi inalte, liber ca sa zboare...
si cu un gest necontrolat, prea natural pentru a fi furat,
imi treci prin parul revarsat pe umeri, mana...
Gesturi marunte, care patrund adanc in noi,
sapand conturul celuilalt, pe trupul ce intreg
candva noi l-am purtat...
Si cand ne departam, ramanem jumatati,
un puzzle ce se rupe in doar doua bucati...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu