in bezna ce-mi cuprinde sufletul,
cu gheare de gheata o simt sfasiind
credinta ca-n gand inca-ti sunt...
De cand nu te-ascult, ratacesc impartind
stinghere sunete vii, ce le plang
le-mpart si le cred vindecatoare, sperand
ca-n glas inca-ti sunt...
De cand nu te simt, ratacesc cautand
fiori...stropi de viata...
dar fara vreun rost ma arunc, caci uitand
mai sper ca-n fiinta iti sunt...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu