a nu stiu cata oara...
si intalneam pustiul,
cu obisnuinta
de a-l sti dintotdeauna,
ca pe o veche constiinta
care ma-ntampina in drum,
un drum ce-l umple cu prezenta
ca acel vant ce sufla neincetat
de unde ai plecat.
Imi intalnesti privirea
cu-o urma de regret...
mai vezi si-acum iubirea
ce se ascunde-ncet
in spatele a mii de umbre
aduse din trecut...
cuvinte neintelese,
puse bandaj aiurea
pe rani ce nu-s prea noi,
mi se trezesc in minte
in clipa cand pustiul
ma ia din nou in brate
soptindu-mi mult prea aspru:
"El nu se mai intoarce !"
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu