in razvratitul gand, un suflet istovit,
priveste scena mare a lumii dimprejur
si vei vedea jucata o drama mult mai mare.
Cand ceru-ntunecat, iti va parea prea greu,
simtind ca te apasa umbrindu-ti fericirea,
gandeste-te ca mii de stele, batute nu se dau
si dupa-o noapte innorata, stralucitoare ni se-arata.
Un zambet inghetat pe buze, de-un gest ironic, e amar...
o lacrima picata pentr-un cuvant, e in zadar...
priveste cum o floare culeasa, nu se plange
ci-nveseleste locul in care ea ajunge...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu