si dulci grimase de copil
mi-aduc in minte ziua-n care
ne-am intalnit, sa ne citim.
Citeam in ochii tai atunci,
citeam cu nerabdare...
tot ce vedeam mi-era de-ajuns
sa-mi stinga setea de culoare.
Poveste noua pentru mine,
descopeream sub gene lungi
si ma rugam cu infocare,
tu la sfarsit sa nu ajungi.
Si acum ma lasi, ca si atunci,
sa m-adancesc in nuferi
citind povesti ce tu le cresti,
intr-un prea nobil suflet.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu