Era o oră târzie, ora la care îngerii dorm
s-a asigurat de asta și a plecat...
lasându-și îngerul adormit pe covor.
A plecat afară, ca să privească o stea...
o știa de mult și tare dragă-i era.

Se plimba agale, cu ochii pironiți
sus, sus pe cerul înnorat și refuza s-accepte
că astăzi steaua nu s-a arătat....
Se oprea puțin și cu ochii ruga
norul negru să treacă, s-apară mândra stea...
'O, nor hain, de ce nu lași steaua să mă vadă,
când hotărât vin să îi spun că mi-e atât de dragă ?'
...lacrimi grele picau, din ochii care altă dată
priveau zâmbind, la noaptea înstelată...