tu dintr-un capat si eu din celalalt
si ce-o mai ramane necolindat,
sa lasam mostenire, pentru cei ce-or veni
cand noi nu vom mai fi.
Hai sa ne agatam de o stea,
poate de-acolo se vede altfel lumea.
Poate asa o sa vad, urmele ce le-ai lasat
pe unde-ai colindat si tu pe ale mele
de ti-o fi dor de ele...
Si astfel, o viata-ntreaga ne-om cauta,
pe pamant, pe cer, printre norii pufosi...
Si cand vom ajunge la luna,
vom fi in sfarsit impreuna!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu