Trezită din visare, de o culoare mult prea tare,
deschise ochii să vadă dacă lumea
chiar s-a colorat cu-albastrul ochilor
ce i-a visat.....
Îmbrățișează perna și-nchide ochii strâns
dezamăgită, căci culoarea a fost numai în vis.
Atinge-n treacăt locul gol din dreapta ei
unde acum două minute, se deschideau
să o privească, cu-o dragoste nepământească,
doi ochi ce adunaseră în ei toata culoarea
cerului, văzut de printre tei.
Cu ochii-nchiși se lasă, în voia somnului dulceag
sperând iar să o poarte spre visul adorat,
să cadă în albastrul ce-ntreaga lumea a colorat.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu