Foc pustiu

Amanți, purtați de doruri multe
pe trupul celuilalt, c-un nesătul fior,
ți-am spus că doar a ta voi fi
până în clipa-n care mor.

Purtam atingerea pe bratul meu
și gura ta sub lobul stang,
focul din mine se-aprindea...
și brațul parcă nu-l mai simt.

Fiori nebuni străbate trupul
când tu privirea o cobori
și o așezi cu noșalanță,
pe umărul meu...deja gol.

Și mâna ți se plimbă-n voie
și mă dezmiardă ne-ncetat,
aruncă iar în mine focul
ce în deșert m-a transformat.

Eu însetată m-arcuiesc
sub dâra ta de foc pustiu
c-aș vrea și mâine să-l doresc
dar mâine eu, n-o să mai fiu

.........................................

Amanți, purtați de doruri multe
pe trupul celuilalt, c-un nesătul fior,
ți-am spus că doar a ta voi fi
până în clipa-n care mor.